Interviu cu directorul tehnic AL NTV Moldova Ghenadie Plămădeală. Publicata in TKT VIP 07 (723) 2020.
Интервью с техническим директором NTV Moldova Геннадием Плэмэдялэ. Опубликовано в TKT 07 VIP (723) 2020. Текст на русском языке https://tkt1957.com/ru/tkt_vip_07_2020_plamadeala/.
– Să începem cu o întrebare simplă. Cum, când și în ce familie v-ați născut? Cine sunt părinții dumneavoastră?
– M-am născut în Uniunea Sovietică în anul 1975, în capitala Moldovei – Chișinău într-o familie de gospodari. Tatăl, constructor, mama bibliotecară. În acel moment, știam televiziunea doar de cealaltă parte a ecranului – în calitate de telespectator. Nu intenționam să merg în această direcție dar când am terminat opt clase am decis să intru la facultate, specialitatea – programare.
– De ce nu ați absolvit liceul și ați plecat după clasa a VIII-a?
– Nici nu-mi amintesc ce mi-a influențat alegerea, dar mi s-a ivit o oportunitate de a studia ca și programator specializat în asistență de rețea și sisteme de control automat. Anii 90 au fost ca un “răsărit” al industriei computerelor: mai întâi au existat jocurile, apoi mai multe computere profesionale. Domeniul mi-a căzut cu tronc la inimă. După absolvirea facultății, am practicat funcționarea și întreținerea rețelelor de calculatoare în cadrul multiplelor instituții de stat: Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor. Am lucrat și la suport IT, până când într-o bună zi unchiul meu a venit cu o ofertă tentantă, editor de imagine la televiziune.
Am fost imediat de acord: orarul de muncă la compania TV era relaxant – lucrezi o zi, ai două zile odihnă. În consecință, puteam lesne două zile libere să-mi ocup timpul cu alte activități.
– Ce meserie avea unchiul tău?
– Unchiul meu a lucrat ca inginer șef de sunet la „Televiziunea publică din Moldova”. În același timp, exista un flux foarte mare de personal la capitolul editor de imagine. Nu am avut și încă nu avem în țară programe educaționale puternice în specialitățile de televiziune. Nu există astfel de universități sau cursuri specializate în Moldova. Și în acel moment montatorii erau pur și simplu luați la practică și, după o lună de instruire, erați deja un angajat cu drepturi depline.
Eram deci, editor de imagine, am lucrat cu casete Betacam (tocmai erau în vogă). Așa a început cariera mea la TV, prin urmare m-am implicat mai puțin în IT. Apoi a venit montajul, filmarea evenimentelor private, am investit în propria mea cameră video. Așa am lucrat din 1994 până în 1998 apoi am început să ofer servicii IT complexe unor companii.
– Adică v-ați întors la prima specializare?
– Nu am renunțat la televiziune, lucram întotdeauna în paralel în două sau trei companii. De exemplu, într-o companie de televiziune – în camera centrală de control, în alta am fost angajat la suport pentru echipamente IT, la al treilea post TV – în asistență de rețea. Așa am lucrat până când, în 2008, un post de televiziune a început să modernizeze totul, să investească în echipamente noi. L-au invitat pe fratele meu mai mare să fie șef de departament, dar el lucra deja în altă parte.
– Fratele de sânge?
– Da. Le-a spus că nu-și poate părăsi compania, dar mă poate recomanda pentru această funcție. Nu am mai activat în nicio funcție managerială, dar în total aveam o experiență de 15 ani în televiziune plus IT, ceea ce era destul de important. În 2008, a început convergența IT și a televiziunii. Și dacă în 2000 nu se prea “pupau” cele două, atunci mai târziu, când au apărut stațiile de editare, cele două sfere au început să se contempleze într-un tot întreg. În acel moment, fratele meu mi-a promis susținere iar conducerea postului m-a angajat în calitate de director tehnic, însărcinându-mă să modernizez tot ce ține de acel post de televiziune.
– Despre ce televiziune vorbim?
– Euro TV, era o televiziune a primăriei. În acel moment a fost cumpărat, iar noii proprietari căutau un specialist bun. Nu am lucrat mult timp acolo: am pregătit totul în aproximativ șase luni. Apoi, în Republica Moldova, una dintre cele mai mari companii de televiziune a decis să investească în producția de programe licențiate de profil precum „Fabrica de Staruri”. Am fost invitat acolo să supraveghez proiectele tehnice. Când au lansat ” Fabrica de Staruri”, am fost angajat să mă ocup exclusiv de partea tehnică și coordonarea procesului: cumpărare, supraveghere și instalare de echipamente. Apoi era necesară menținerea proiectului deoarece acesta a durat trei luni. Spectacole, concerte – aceasta era responsabilitatea mea. După trei luni de proiect, am fost invitat în staff- ul de bază pentru a conduce tehnic întregul post TV. Vorbim despre compania care a retransmis ” Pervii canal” din Moscova.
– Cum se numea funcția dumneavoastră, director tehnic?
– Da, director tehnic al postului Prime TV. Apoi ei au cumpărat licențele altor canale, au deschis un al doilea, al treilea. La un moment dat am avut mai multe posturi de radio și trei posturi TV. Am filmat trei sezoane ale “Fabricii de Staruri” și am lansat o altă serie de talk-show-uri. Am închiriat un studio mare pentru producția de filme, care de altfel era pustiu. Am deschis un studio în afara biroului, am început să filmăm noi proiecte acolo: în special „Cine vrea să fie milionar?” în România, un proiect precum Britain’s Got Talent, am făcut două sezoane. Din păcate, nu am participat la al doilea sezon. Probabil am fost singurii care ne-am putut permite să producem acest tip de conținut în Republica Moldova.
– Spuneți – mi, a fost justificat din punct de vedere economic? Întreb fiindcă Moldova are o piață publicitară destul de restrânsă?
– Îmi este greu să vorbesc despre acest lucru, dar politica editorială a tuturor canalelor TV de atunci depindea de autorități. Iar o televiziunea politică asemenea Pervii canal din Rusia are o datorie de un miliard de ruble, dar cu toate acestea trebuie să funcționeze.
– Dezvoltați ideea vă rog?
– Adică câteva miliarde. Nu cred că nimeni la momentul respectiv a numărat câți bani s-au cheltuit. Banii au venit probabil din alte structuri financiare care făceau bani, noi îi cheltuiam. Desigur, nu am participat la negocierile financiare, dar cunoscând piața noastră media, presupun că s-au cheltuit mult mai mulți bani decât s-au câștigat.
– Cum s-a dezvoltat cariera dumneavoastră de mai departe în această companie?
– Am fost angajat ca director tehnic – Am lucrat pentru ei timp de cinci ani și am câștigat experiență. Din punct de vedere financiar, nu creșteam. Dar primeam plăcere datorită faptului că am produs un număr imens de programe realizate la standarde foarte înalte și a căror calitate a fost strict monitorizată, de exemplu de curatori din Olanda. Dacă se făcea ceva greșit, puteau interzice proiectul, puteau amenda, în plus, am luat pe umerii noștri și povara tuturor campionatelor: Liga Campionilor, Liga Europeană. Și aici trebuia deja să se lucreze cu EBU.
– Au adus echipamente pentru filmări sau cum s-a întâmplat?
– Nu, am cumpărat noi echipamentele. Pentru acel prim proiect s-a cheltuit o sumă imensă pentru Moldova. După aceasta totul însă s-a creeat grație acelei tehnici.
– Ați folosit un studio mobil propriu?
– Nu am avut unul, așa că am închiriat un imens pavilion în locul unde a fost filmată anterior cinemateca națională, se numește „Moldovafilm”. Acolo deja este reconstruită infrastructura. Pavilionul era foarte mare, 800 de metri, în jurul său erau amplasate diverse săli tehnice. Am echipat sala tehnică și am reconstruit tehnologia de lucru, am schimbat peisajul și tot ce era necesar se filma anume acolo.
– Dar cum se filmau campionatele de fotbal?
– Fotbalul nu se filma de noi, noi organizam retransmisia semnalul în Moldova. Dar dacă erau meciuri ale echipelor noastre, în temeiul contractului trebuia totuși să filmăm. La vremea respectivă, închiriam deja mașini din străinătate, în principal din România – un vehicul special care se potrivește cu lista cerințelor europene. Închiriam cu tot cu oameni. Nu aveam astfel de oportunități în acel moment. Acum și-au cumpărat deja echipamentul și studioul lor mobil. În ultimii doi ani, până și Europa a comandat chiar și meciuri locale acolo. Adevărat, toate acestea se întâmplă deja fără mine, pentru că am plecat de acolo în 2014.
– De ce?
– Am fost cumpărat de NTV.
– Ați spus că, în afară de retransmisie, Prime a avut și propriile sale produse originale. Dar NTV ce reprezintă?
– NTV este același, doar că nu pe o scară atât de largă. Pentru mine a fost o provocare nouă și interesantă: Trebuia să încep de la zero. Firma a obținut licență și trebuia să înceapă să retransmită alte canale în doar o lună.
– Se pare că Prime este, de asemenea, o companie moldovenească care a primit licență pentru retransmiterea programelor de la Pervii canal. Sunt companiile dvs. locale?
— Da. Și aici proiectarea studioului a început deja de la zero. Cu toate acestea, în ceea ce privește diversitatea de gen, canalul se concentrează pe producția de știri și talk-show-uri. Am făcut un studio, o sală regizorală, o cameră centrală de control — totul funcționează ca pe roate. Poate că pe partea de producție am unele carențe, proiecte grandioase încă nu am dar din punct de vedere financiar am început să mă simt mai sigur pe sine.
– Fratele dumneavoastră este director tehnic la Prime acum?
– Nu, lucrează la un alt post local care retransmite unele canale românești. Nu avem practic companii de televiziune care să-și producă propria producție 100%. Practic, fiecare retransmit fie posturi tv românești, fie rusești. De-a lungul timpului, compania noastră a dobândit dreptul de a retransmite „TNT”, dar acolo producem doar câteva programe de umor, pe care le comandăm pentru externalizare: doar filmări obișnuite, fără pavilion. Iar acum avem două posturi: TNT și NTV.
– Două canale pe care dumneavoastră, ca director tehnic, le supravegheați?
– Da.
– Dacă ne întoarcem la meritele dvs. anterioare la „Prime”, unde ați construit multe, ați făcut multe, câți angajați erau necesari să se implementeze astfel de proiecte?
– Pentru „Fabrica de staruri” se făcea angajare temporară timp de patru luni. Personal, am atras aproximativ 100 de persoane.
– De unde ai luat atâția specialiști?
– Am angajat personal de la alte posturi și am asigurat munca pe ture. Au lucrat zile întregi, inclusiv filmări noaptea, astfel încât să-și poată îndeplini sarcinile la locul lor de muncă de bază, și, în același timp, să fie regizori la mine. Doar funcții de regizori erau 12, plus cameramani și editori. Mulți i-am luat începători. Se filma cu camere robotizate care au fost instalate peste tot, deci, nu era nevoie să ai cunoștințe foarte complexe, cum ar fi abilitățile de a seta lumina de exemplu. Îi învățam să cadreze — și putem lua și începători.
– Nu ați fost tentat să mergeți la muncă în Europa, mai ales România, e aproape, limba este aceeași?
– Da, vara trecută am vrut să merg în Marea Britanie. Aveam multe oferte interesante. În paralel cu activitățile mele de televiziune, desfășuram activități de organizare a concertelor în oraș: am instalat și panouri LED, sunet, video, dacă este necesar – fotografie, difuzare, proiecție pe aceste ecrane.
– E cam ce făceați la începutul anilor ’90?
– Nu.
– Ați spus că atunci când ați venit în tv, paralel câștigați bani din filmări.
– În ceea ce privește IT. În ceea ce privește filmarea, au fost nunți și evenimente mici.
– Organizarea evenimentelor este genul de afacere pe care ați început-o mai târziu?
– Aceasta nu este o afacere: am avut prieteni care aveau acest gen de afaceri și m-au atras să filmez spectacole mari. Organizez turnee de luptă de aproape 10 ani la rând – de asemenea, filmări. Am moștenit aceasta de la Prime, pentru că ei o făceau pentru Pervii canal și mă invitau întotdeauna ca organizator. După ce am renunțat, ei mă chemau oricum, deși echipamentele și oamenii erau în mare parte din vechea companie. Dar am fost implicat în producție și organizare. La vremea aceea, difuzam chiar și la un canal sportiv, chiar și pe Eurosport.
– Producția este una, suportul tehnic este alta. Deci ai organizat turneul în calitate de producător?
– Nu, sunt un producător tehnic, a cărui sarcină principală este: cum să filmezi, astfel încât să fie adecvat ca standard pentru același Eurosport, deoarece nu poți ridica orice tip de semnal pe Eurosport. Ei aveau un rider foarte mare. Aici m-am ocupat de circuit, oameni, echipamente. Unde să-l obțin, de unde să-l cumpăr, unde să închiriezi ușor – toate acestea erau în zona mea de responsabilitate.
– Cum a apărut engleza în viața ta?
– Limba engleză am învățat-o numai prin citirea documentației. Nu am studiat-o niciodată. Nu am mers la cursuri, am studiat franceză la școală.
– Dar vorbești engleză?
– Mie mi se pare că nu, dar toată lumea din jurul meu spune că o vorbesc.
– Ce intenționați să faceți în Marea Britanie?
– Am studiat piața IT și lucrări tehnice în ceea ce privește susținerea spectacolelor în aer liber. Pentru că pot lucra cu iluminarea concertelor, cu adresarea, cu conexiunile. Nu sunt VJ, dar știu totul în domeniul video. Pot conecta orice sistem video și audio, pot afișa grafic orice conținut. Am studiat piața – există o cerere în această direcție. De ce Marea Britanie? Pentru că tratează mai ușor oamenii din străinătate și acolo poți realiza ceva, chiar și fiind o persoană din Republica Moldova. Cred că acest lucru nu poate fi realizat în Germania, deoarece ei sunt șoviniști în această privință. Iar la Londra primarul este indian de exemplu. Șansele erau mult mai mari acolo. În plus, am un vocabular bun în limba engleză. Poate nu am vorbit des, dar totuși am mers acolo, am studiat terenul mi-am făcut toate permisele de muncă necesare. Eram gata deja vara trecută să predau munca și să plec.
– Ce v-a reținut?
– Compania mi-a mai făcut o ofertă.
– În ce constă?
– O nouă ofertă – să rămân cu bonusurile care urmează și cu perspectiva unui nou loc de muncă. Drept urmare, nu noi, ci compania noastră parteneră a primit drepturile de a retransmite un alt canal rusesc.
– Cum este viața dumneavoastră de familie? Aceasta pe degetul inelar, este o verighetă?
– Da. Soția e mereu în spatele meu, mă susține.
– În Moldova, inelul se poartă pe mâna stângă sau dreaptă?
– De obicei, îl purtăm pe dreapta, dar tehnicienii au o problemă cu asta. Prin urmare, îl port pe stânga. De obicei, cu mâna dreaptă, mă bag mai mult în interiorul computerelor și mecanic pot atinge câteva detalii cu inelul.
– Public de 15 ani interviuri dar pentru prima dată aud despre astfel de nuanțe. Cum ți-ai cunoscut soția, cu ce se ocupă?
– Ne-am întâlnit pe platoul unui show culinar. Am fost invitat să organizez tehnic această filmare și ea a fost co-gazdă și autor al programului.
– Ați decis să vă conectați viața cu o vedetă TV?
– Da.
– Aveți copii? Ce fac, câți ani au?
– Da. Fiica cea mare are 21 de ani, este angajată în televiziune, deși eu personal nu am susținut-o ea a decis totuși să-și conecteze viața cu această profesie.
– Ce fel de jurnalism?
– Știri.
– TV, presă, site-uri web?
Televiziune. Lucrează la postul TV românesc pentru fratele meu.
– Deci un întreg clan?
– Tocmai și-a început cariera și mai are încă un an de studiu. Din cauza lipsei de personal la TV , ea a fost deja angajată.
– Unde studiază?
– La Universitatea de Stat din Moldova, la Facultatea de Jurnalism.
– Soția ta continuă să lucreze în jurnalism după acel show culinar l?
– Show-ul culinar s-a încheiat deja, nu a început încă un sezon nou. În paralel cu jurnalismul, ea editează și colectează diverse știri din Eurasia pe care MIR le pregătește pentru difuzare. Emisiunea iese pe post la unul dintre canalele noastre.
– Este acesta un canal care face parte din rețeaua interstatală Mir?
– Au un contract cu Mir. Nu avem „Mir” la propriu în Moldova. Dar există un contract de parteneriat și ei iau știrile CSI de la compania TV și fac o emisiune de totalizare.
– Pe lângă fiica cea mare, mai aveți copii?
– Am și un fiu, el are 16 ani, iar cea mai mică fiică, are 10 ani. Sunt încă la școală.
– Are și fiul tău o predispoziție pentru mass-media sau încă nu și-a ales o profesie.
– Nu știe încă, nu s-a gândit încă la asta.
– Care considerați că este principala realizare în cariera dvs. profesională?
— Mi-e foarte greu să dau un răspuns la această întrebare. În ultimul an am avut mult timp liber, deoarece totul funcționează, totul este în regulă. Mi-am reluat pregătirea în direcția IT, și anume, design web. Acum învăț noi limbaje de programare de care am nevoie și m-am alăturat la o companie IT pentru a studia. În viitor, vreau să aprofundez această afacere detaliat și să mă angajez în dezvoltarea de aplicații web și mobile. Drept urmare, în timp ce lucrurile merg bine la televiziune am timp să aprofundez prima mea specialitate. Sper că pe viitor voi continua în acea direcție.
– Vrei să activezi ca programator sau vrei să intri pe această piață ca inițiator al unor afaceri?
– Nu. Pentru început, ca programator. Vreau să învăț elementele de bază ale designului web, atât în interior cât și în exterior: back-end, front-end și tot ce ține de acesta. Am o oarecare experiență în serviciul de streaming – poate voi intra în domeniul streamingului video.
– Tu și soția dvs. sunteți oameni foarte activi. De ce nu ți-ai încercat norocul în aceeași Românie? Sau și acolo e o piață foarte mică?
– Nu, piața este bună acolo, dar veniturile mele aici sunt mai mari.
– Ai spus că te-ai dus în Anglia, ai completat documentele. Lucrul în Uniunea Europeană este unul ușor pentru cetățenii moldoveni?
– În Moldova, probabil, majoritatea persoanelor au cetățenia română. Sunt cetățean român și am pașaport românesc.
– Deci sunteți cetățean al Uniunii Europene?
– Da.
– Trebuie să vă invidiez?
– Ca să meargă la Londra, unui cetățean român, nici măcar nu-i trebuie pașaport, mergi doar cu buletinul. Acum, la sfârșitul anului, toate aceste facilități pot dispărea.
– De ce?
– Pentru că Marea Britanie părăsește Uniunea Europeană. Cu toate acestea, cei care au perfectat unele acte încă mai au o șansă.
– Te-ai gândit să lucrezi pentru Europa din România?
– Repet încă o dată că veniturile mele actuale vor fi probabil chiar mai mari decât aș fi primit în Marea Britanie la început. Deci, acum, financiar, nu voi câștiga nimic mai mult nicăieri. Numai prin implicarea nemijlocit în IT pot obține imediat rezultate financiare mai mari.
– Unde este mai confortabil să trăiești: în România sau în Moldova?
– În România, nivelul de confort este mai înalt decât în țara noastră.
Treducerea in limba romina Rodica Cravcenco. Перевод на румынский Родика Кравченко
