Anul 2006. „Eu și soția mea am luat 4 copii de la orfelinat. Și avem 5 copii ai noștri”

Interviu cu Alexandru Penzari, director executiv al integratorului de sistem Lights UP Moldova.

– Când și în ce familie te-ai născut?

M-am născut în nordul Moldovei în orașul Edineț  în 1979. Mama mea a lucrat în domeniul educației – profesor de clase primare și educator în grădiniță, tatăl meu a lucrat în domeniul construcțiilor.

– Ce materii ți-au plăcut la școală?

Științe exacte: matematica, fizica. Din clasa a VII-a am început să studiez electronica. Acest hobby m-a determinat să-mi aleg viitoarea profesie.

– La ce universitate ați studiat?

Am studiat la Universitatea de Stat din Chișinău la Facultatea de Fizică, specialitatea Electronica.

– Ai slujit  în armată?

Nu, în universitate era catedra militară. La absolvire, ne-a  eliberat  un carnet militar și mai departe cariera militară nu mi-am continuat.

– Unde ai locuit în timpul studiilor?

În cămin.

– Ați lucrat suplimentar în anii studenției ?

Nu, au fost  doar lucrări secundare minore, cum ar fi hamal, dar lucrul era temporar. Dar deja în ultimul  an, mi-am găsit un loc de muncă într-o organizație publică unde mă ocupam de echipamentul tehnic din birou.

– Cât timp ați lucrat ?

Un timp destul de lung – 18 ani. Mai întâi, ca  operator de calculatoare, apoi am lucrat în domeniul multimedia, iar în 2004 m-am mutat în producția video.

– Ce fel de organizație este?

Aceasta a fost o caritate creștină. S-a specializat în ajutorarea orfanilor.

– Ce va  atras la această lucrare?

Lucrul cu copiii, ajutorarea orfanilor. La sfârșitul anilor 90, erau mulți  copii orfani în Moldova, dormeau chiar în parcul central din Chișinău pe țevi. Am chiar și fotografii undeva. Am încercat să contribui cât am putut: am creat videoclipuri pentru a atrage resurse financiare din străinătate, am luat chiar și câțiva copii în familia mea. Acum sunt adulți. La rândul meu, le-am dat tot ce am putut.

– Ați luat mai mulți copii, câțiva – cîți?

Eu și soția mea am luat 4 copii de la orfelinat.

– Aveți copii proprii?

Da, 5 copii.

– Uimitor. Când ți-ai întâlnit soția?

În anul 5, aveam 21 de ani. Nu după mult timp ne-am căsătorit

– Cum ai făcut față cu atât de mulți copii?

Nu a fost ușor dar eu cu soția am învățat împreună. Noi nu am pierdut timpul în zadar, nu am plecat undeva în odihnă dar am investit în creșterea copiilor noștri. Și acum vedem că totul nu a fost în zadar: copiii au început să câștige bani ei înșiși integrându-se  în societate, devenind cetățeni deplini.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– De ce ați plecat din  organizație  după 18 ani de muncă ?

Eu nu am plecat de tot, încă predau și ajut. Dar acum sunt mai mult un voluntar în a ajuta copiii. Și planific să ajut și să rămân în această organizație, dar numai în calitate de voluntar.

– Compania în care lucrați acum, a fost creată de dumneavoastră sau ați fost invitat într-o  afacere deja existentă?

Eu am venit în  această companie, am început să import echipamente și să ajut alte mici studiouri să se dezvolte. Acum lucrez  împreună cu Pascaru (Sergiu Pascaru, directorul studioului de film Pascaru Production (Moldova) – nota editorului). Ajutăm oamenii să se realizeze în domeniul producției video.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– Cum s-a întâmplat asta?

Am închiriat echipamente de la Pascaru pe care nu ni le permiteam. Acest lucru a continuat timp de câțiva ani. Noi ne-am cunoscut, am început să cooperăm mai strâns. Și apoi m-a invitat la proiect. Așa lucrăm împreună!

– Ce echipamente importați în Moldova?

Practic, importăm ceea ce ne permitem,deoarece oamenii nu sunt acum pregătiți să investească mulți bani în echipamente. În general noi colaborăm cu China: cumpărăm  camere semiprofesionale etc. Dar dacă vin la noi profesioniști care doresc să cumpere echipamente mai scumpe, îi servim și pe ei.

– Aveți vreun  hobby în afară de familie și muncă? Posibil este o întrebare stupidă, dar interesantă pentru a afla răspunsul.

Nu am renunțat la pasiunea mea pentru electronică. De asemenea, interesat de IT. Fac asta împreună cu copiii mei. Și văd că îi „motivez” pe ei  cu dragostea mea pentru  tehnologie. Mai mult băieții, desigur. Fiul meu cel mare adoptat lucrează acum ca operator, iar propriul meu fiu lucrează în IT.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– Nu v-ați gândit să  trimiteți copiii în America, astfel încât aceștia să aibă mai multe oportunități de a se realiza?

Noi am vorbit cu ei  despre aceasta și nu  numai odată, dar ei nu doresc.  Ei au înțeles că toată informația  pentru a învăța ceva poate fi obținută și  în Moldova. În cazul în care ei vor să participe la orice proiect de peste ocean, aceasta nu va fi o problemă.